Organizarea comunitatilor de practica

In urma postarii anterioare am aflat care este rolul comunitatilor de practica intr-o organizatie, si care sunt beneficiile aduse de acestea in cadrul companiei. Pentru a afla mai multe despre felurile in care aceste comunitati de practica sunt organizate, din punct de vedere structural, voi prezenta, in cele ce urmeaza, care sunt variatiile cele mai des intalnite.

In primul rand, localizarea geografica este un aspect important prin care putem deosebi comunitatile de practica - la nivel local, de exemplu, in aceeasi companie, vorbim de comunitati concentrate, in timp ce, atunci cand sunt implicati participanti din alt zona geografica putem sa consideram ca avem o comunitate disparata. Un exemplu in acest sens sunt comunitatile ONG - SiSC (Sindicatul Studentilor Romani din Cibernetica) este o grupare concentrata formata din studenti CSIE. Pe de alta parte, LSRS (Liga Studentilor Romani din Strainatate) este o organizatie disparata, care cuprinde studenti romani din afara granitelor tarii.

In al doilea rand, comunitatile de practica se pot clasifica si dupa numarul de membrii. In cazul proiectelor de tip start-up, numarul participantilor este de cele mai multe ori redus, acestia fiind tineri aflati la inceput de drum, care impartasesc pasiuni comune; comunitatile din care fac parte sunt prin, urmare, comunitati mici. La polul opus se afla grupurile din cadrul organizatiilor mari, considerate la randul lor comunitati mari - un astfel de exemplu este insusi cel amintit anterior, ai Ligii Studentilor Romani din Strainatate - LSRS.

Dupa necesitatea dezvoltarii cunostintelor in timp, comunitatile de practica sunt de lunga durata sau de scurta durata. Gandindu-ne la subiectele de interes comun care aduc participantii impreuna, putem lua din nou exemplul proiectelor de tip start-up, ca si comunitati de practica de scurta durata - aici, de cele mai multe ori, comunitatea se intalneste atata timp cat exista interes pentru dezvoltatea produsului; in momentul in care participantii ajung la concluzia ca dezvoltarea a stagnat si ca nu este fezabil sa mai continue, comunitatea este disipata si ficare membru isi indreapta atenti spre alte oportunitati. Pe de alta parte, comunitatile care au la baza arii de interes sau meserii care s-a perpetuat inca din cele mai vechi timpuri pot fi considerate comunitati de practica de durata lunga.

Un alt aspect important in clasificarea comunitatilor de practica este omogenitatea membrilor apartenenti la grup. In cazul persoanelor care provin din acelasi domeniu de expertiza si care au activitate similara, se poae vorbi despre o comunitate omogena - participantii din cadrul acesteia nu doar ca impartasesc interese comune, dar pot sa vina cu exemple suport care sa ii ajute pe ceilalti sa iti standardizeze munca. Comunitatile eterogene apar atunci cand participantii nu fac parte din acelasi domeniu de interes, ci care au activitati similare - un exemplu in acest sens sunt antreprenorii care doresc sa puna bazele unei afaceri, chiar daca domeniile lor de practica sunt diferite. Astfel, cadrul oferit de comunitatile de practica le ofera acestora posibilitatea de la fi pusi la curent cu idei si strategii aplicate in alte domenii.

Atunci cand ne referim la organizarea comunitatilor de practica in cadrul proiectelor unor companii multinationale, observam si aici existenta a mai multe tipuri de comunitati de practica, limitate sau nu de barierele business-ului. Pornind de la exemplu proiectelor amintit anterior, pute observa ca participantii aliniati pe un anumit proiect si care adreseaza in mod recurent acelasi set de probleme sunt organizati in cadrul aceluiasi business. Mai departe, daca privim modul in care un proiect este structurat pe unitati functionale, remarcam dezvoltarea comunitatilor de practica in care participantii sunt alinitati pe mai multe functii si se specializeaza in domenii diferite. Un exemplu aici sunt proiectele care gestioneaza mai multe business-uri ale aceluiasi client - in timp ce membrii echipei sunt aliniati pe functionalitati, exista si o aliniere a acestora pe business - astfel, un membru care are in grija un intreg business va avea interesul sa interactioneze cu membrii aliniati pe toate unitatile functionale ale proiectului. Privind in afara organizatiei, observam ca exista anumite conexiuni si cu alte organizatii, care ajuta departamentele sa isi exercite activitatea; cazul cel mai des intalnit este cel al furnizorilor externi de servicii, care lucreaza impreuna cu departamentul similar al companiei contractoare pentru livrarea produsului de business. Astfel de comunitati depasesc granitele organizatiei.

Modul in care se formeaza o comunitate de practica este si el un factor determinant pentru clasicarea acestora in comunitati spontane si comunitati organizate cu intentie. Companiile care lucreaza la strategia lor de dezvoltare a cunostintelor au interesul de a organiza comunitati de practica bine definite, care se intalnesc in mod constant si fructifica timpul petrecut impreuna. La polul opus stau structurile mai putin formale, de exemplu, grupurile de tineri care sunt pasionati de un anumit domeniu si care se intalnesc spontan pentru dezbaterea unei anumite probleme.

Ultimul criteriu dupa care putem deosebi comunitatile de practica este gradul de recunoastere. In timp ce grupurile mici, informale, formeaza de cele mai multe ori comunitati de practica nerecunoscute, avem si multe cazuri in care comunitatile de practica sunt recunoscute ca structuri in organizatie si au un rol bine definit in cadrul acesteia. 

Concluzionand cele prezentate mai sus, putem spune ca aceste structuri de gestionare si imbunatatire a cunostintelor numite comunitati de practica se pot organiza in diverse forme. Structura fizica nu determina insa si calitatea informatiilor transmise in interiorul comunitatii; ceea ce conteaza aici este implicarea membrilor in activitatea acestora.