Principiile cultivarii comunitatilor de practica

Dupa ce am discutat despre importanta comunitatilor de practica si modul in care acestea pot fi organizate, este momentul sa vedem care sunt principiile care stau la baza cultivarii acestor comunitatiti.

1. Structura care sa duca spre evolutie

Intrucat comunitatile de practica sunt structuri organice, arhitectul comunitatii trebuie sa tina cont de faptul ca acestea nu trebuie constituite de la 0, ci intr-o maniera care sa le permita dezvoltarea. Dupa parerea mea, este important ca arhitectul comunitatii sa aiba in vederea crearea de oportunitati pentru ca membrii comunitatii sa isi poata expune ideile. Un alt factor important aici este integrarea participantilor cu expertize diferite, pentru a se asigura o continua dezvoltare la nivel de grup.

2. Crearea unei punti intre interior si exterior

Liderul unei comunitati de practica este acea persoana care stie cel mai bine cum este organizata comunitatea in interior. Privind in exteriorul organizatiei, liderul poate observa diferite oportunitati de dezvoltare, folosind ca sursa modele folosite de comunitati din alte organizatii concurente. Un pas important spre dezvoltare este aici implicarea liderului in crearea unei punti intre membrii organizatiei si aceste structuri externe, pentru a crea cadrul de dezvoltarea a propriilor membrii, dar si pentru a adresa probleme cu care comunitatea sa de practica de confrunta.

3. Participarea diferitelor categorii de persoane

In cadrul unei comunitati se pot deosebi trei tipuri de grupuri - grupul de baza, grupul activ si grupul periferic. Desi nu toate aceste grupuri a o participare ca cote inalte in cadrul comunitatii de practica, este foarte important, pentru o buna functionarea a structurii, ca toti cei mai sus amintit sa fie implicati. De cele mai multe ori grupul de baza este format din arhitect si lideri, urmand ca grupul activ sa fie intretinut de participantii activi care se implica in intalniri, dar care nu participa la toate forumurile comunitatii. Un grup care nu trebuie neglijat este insa acest grup periferic, intrucat acesta, desi de cele mai multe ori pasiv, observa multe dintre interactiunile membrilor activi si trage concluzii importante, care pot fi initial trecute cu vederea. Desi nefacand parte din comunitatea propriu-zisa, exista deseori grupuri aflate in exteriorul comunitatii care simpatizeaza cu ideile dezbatute aici, dar care nu se implica momentan, sau si-ar dori sa se implice in viitor. Un lucru care trebuie retinut aici este faptul ca rolurile intr-o comunitate de practica sunt in continua schimbare.

4. Organizarea in spatii publice si private

Desi cele mai multe persoane ar putea crede ca membrii comunitatilor de practica se intalnesc cu precadere in spatii publice, formale, este important de mentionat faptul ca intalnirile private joaca un rol vital in dezvoltarea comunitatii. Altfel spus, cu cat participantii au parte de mai multa interactiune intr-un cadru informal, cu atat acestia vor fi interesati sa dezbata diverse idei intr-un cadru public. In plus, cadrul privat ofera mereu acesul la materiale scrise si resurse online, lucruri fara de care o comunitate nu poate exista. 

5. Concentrarea asupra valorii aduse

Organizarea in comunitati de practica nu este un cadru in care se poate observa cu usurinta valoarea adusa de aceasta structura. In timp insa, membrii comunitatii pot cuantifica experientele dobandite si pot gasi utilitatea ideilor dezbatute in cadrul comunitatii. Pentru mentinerea interesului comunitatii, arhitectul trebuie sa se implice si sa faciliteze intalniri motivante si in care se dezbat teme noi care ii implica pe cei prezenti. Acest lucru este vital la inceputul dezvoltarii comunitatii, dar are un rol important pe toata durata de viata a acesteia.

6. Implicarea pasiunii in discutie

Odata ajunse la maturitate, majoritatea comunitatilor de practica se pot plafona in dezbaterea acelorasi idei, teme. Pentru a evita aceasta monotonie, care de cele mai multe ori duce si la dizolvarea comunitatii de practica, este important ca arhitectul comunitatii sa permita persoanelor din afara comunitatii sa ridice probleme noi pe care membrii sa le dezbata, sau sa faciliteze acestora accesul la pareri ale expertilor din acelasi domeniu de expertiza.

7. Crearea unui ritm pentru comunitate

Ritmul unei comunitati este cel care spune cat de activa este respectiva comunitate. Se poate observa cazul comunitatilor de practica ce nu au un ritm bine definit - aici, participantii sunt activi doar cu ocazia evenimentelor si stangneaza ca si implicare in restul anului. Pe de alta parte, comunitatile care urmaresc un calendar de evenimente/obiective, sunt active pe tot parcursul unui an si isi pot cuantifica activitatea mai usor, tinand cont de pragurile pe care le-au depasit.

In concluzie, cultivarea comunitatilor de practica nu trebuie sa aiba ca obiectiv un rezultat predefinit. Data fiind structura lor organica, comunitatile de practica trebuie constituite intr-un cadru care sa le permita dezvoltarea continua, dar mai ales, interactiunea permanenta intre membrii acestora.